Rezultate secundare (Ham):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dirham)
1. unitatea monetară a Marocului şi a Emiratelor Arabe Unite.
2. monedă divizionară în Libia, a mia parte dintr-un dinar (= 100 piaştri).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. durham)
1. rasă englezească de taurine, cu cap mic şi membre scurte, crescută pentru producţia de carne.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Graham/brot/)
1. pâine de ~ = pâine dietetică nesărată, din făină integrală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hamac)
1. plasă care se poate suspenda orizontal, servind drept pat.
2. palanchin pentru transportul călătorilor prin locurile greu accesibile din pădurile Africii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hamada)
1. podiş pietros din regiunile deşertice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hamadryade)
1. nimfă a pădurilor, despre care se credea că stă închisă într-un copac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelage)
1. animalele de tracţiune înhămate la un vehicul şi harnaşamentul necesar.
2. harnaşament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bastingage)
1. cheson (2) la bordul unei nave, în care se păstrează hamacele şi alte materiale ale echipajului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. berbère)
1. (pl.) grup de populaţii din nordul Africii, urmaşe ale vechilor libieni.
2. (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. biga)
1. car roman cu două roţi, la care erau înhămaţi doi cai.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cannabinacées)
1. (bot.) (la pl.) familie de plante dicotiledonate apetale; (și la sg.) plantă din această familie (cânepă, hamei); canabacee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couchitique)
1. limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită în Etiopia.