Dictionar

hangiță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hangiu + -iță)

1. soție de hangiu; hangioaică.
2. femeie care ține un han; hangioaică.
3. femeie care servește la un han; hangioaică.
 

hangioc

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (nesigură)

1. proprietarul unui birt; birtaș.
2. hangiu.
3. econom.
 

birtaș

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (birt + -aș)

1. proprietar al unui birt; cel care ține un birt; cârciumar, hangiu.
2. (var.) (reg.) birtar.
 

vahzangiu

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. crescător de vite, în special de cai; (reg.) duruliu.
2. (var.) vazhangiu.