Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. hava)
1. acțiunea de a hava și rezultatul ei; havat, havaj.
2. săpare de făgașe cu haveza într-un zăcământ în curs de exploatare pentru a ușura desprinderea materialului din masiv.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. havage)
1. tehnică de exploatare minieră care consistă în tăierea rocilor paralel cu stratificarea pentru a permite abatajul; havare, havat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (hava)
1. acțiunea de a hava și rezultatul ei; havare.
2. săpare cu haveza a unei crestături de o anumită adâncime într-o mină, pentru a ușura desprinderea materialului din masiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. haveuse)
1. (minerit) mașină destinată efectuării operației de havare și uneori folosită la excavarea minelor; maşină de havat.