Dictionar

hialin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hyalinus
2. FR hyalin; hyaline
3. EN hyaline
4. DE hyalin; glasig; glasartig
5. RU rиaлиновый; бесцветный
6. HU átlátszó, üvegszerű, színtelen
 

hialin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hyalin)

1. care are înfățișarea, transparența sticlei; vitros.
 

hialinoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyalinose)

1. transformare patologică a substanței fundamentale a țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă.
 

ectoplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ectoplasme)

1. strat superficial hialin al citoplasmei celulelor; hialoplasmă.
2. substanță spirituală pe care spiritiștii pretid că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă.
 

hialocist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyalocyste)

1. celulă hialină mare, moartă, lipsită de clorofilă.
 

hialuronic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyaluronique)

1. acid ~ = glucidă compusă, hialină și vâscoasă, substanța amorfă a țesutului conjunctiv.
 

leptoplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. leptoplasma)

1. parte hialină a protoplasmei, în care are loc activitatea cinetică a celulei.
 

mucină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mucine)

1. substanță transparentă, hialină, semifluidă, din țesuturile mucoase.
 

osteoid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. ostéoïde)

1. I. asemănător structurii, naturii osului.
2. II. matrice hialină tânără a osului, în care se depozitează sărurile de calciu.