Hingher-Dicti0nar.ro electronic

Hingher

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (săsesc. hoenger, cf.germ. Henker)

1. persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și exterminarea câinilor vagabonzi; ecarisor, (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.

2. (prin ext.) călău, gâde.

3. (figurat) om sadic, ticălos, rău.

4. (var.) (înv.) hengher.

Hinghereală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hingheri + -eală)

1. prindere (și omorâre) a câinilor fără stăpân; hingherire, hingherit.

2. (figurat) chinuire.

Hinghereasă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hingher + -easă)

1. (și depr.) soție de hingher; hingheroaică.

Hinghereaua

Parte de vorbire: s.f. art. (regional)
Origine: (necunoscută)

2. melodie după care se dansează acest dans.

Hingherel

Parte de vorbire: I. s.m., II. s.m. (reg.)
Origine: (hingher + -el)

1. I. hingher (tânăr).

2. II. (ornit.) pasăre din familia șoimului.

Hingheri

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (hingher)

1. a se ocupa cu prinderea câinilor fără stăpân; a se ocupa cu hingheria.

2. a urmări cu obstinație; a hăitui, a prigoni (cu insistență).

3. (figurat) a chinui pe cineva.

Hingherie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hingher)

1. meserie a hingherului.

2. (concret.) loc unde hingherii (închid și) omoară câinii; cușcă de câini.

Ecarisor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. équarrisseur)

1. persoană care lucrează la ecarisaj, care se ocupă cu strângerea și distrugerea cadavrelor de animale; hingher.

Hingherire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hingheri)

1. prindere (și omorâre) a câinilor fără stăpân; hingherit.