Dictionar

homeric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. homérique, lat. homericus)

1. propriu lui Homer.
2. de proporții neobișnuite; măreț, grandios.
3. râs ~ = râs puternic, zgomotos, cu hohote.
 

mihoti

Parte de vorbire:  vb. intr. (reg.)  
Etimologie: (din mihoho)

1. (despre cai) a scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a necheza; a râncheza.
2. (fig., despre oameni) a râde zgomotos, cu hohot; a chicoti.