Dictionar

free-shop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. free-shop)

1. butic care beneficiază de scutirea taxelor asupra produselor pe care le comercializează.
 

hopinos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (hopină + -os)

1. cu asperități.
2. (despre un drum) plin de hopuri; hopuros.
 

HOPL-, HOPLO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. hopl/o/-, cf. gr. hoplon)

1. „armă”.
 

hoplit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hoplite, lat. hoplites)

1. (în Grecia antică) infanterist dotat cu o armură grea, cu un scut mare și cu lance.
 

HOPLO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. hoplon „armă”)

1. „arme, armură”.
 

hoplolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hoplo- + -latrie)

1. adorație a uneltelor de vânătoare și a armelor de luptă, la unele triburi politeiste.
 

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate.
3. (var.) anancast.
 

bronhial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bronchial)

1. (anat.) care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic.
2. (med.) pneumonie ~ă = boală constând în inflamația bronhiilor și a plămânilor; bronhopneumonie.
 

caracterial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caractériel)

1. referitor la caracter, de caracter.
2. (psihopatologie) se spune despre o persoană care suferă de tulburări de caracter.
3. copil ~ = copil care are o inteligență normală, dar care prezintă tulburări de comportament caracterizate cel mai adesea prin agresivitate, instabilitate excesivă și blocaj în comunicarea cu ceilalți.
 

ciclotimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclothymie)

1. formă ușoară de psihopatie, caracterizată prin alternarea stărilor de euforie cu cele de depresiune.
 

dislogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyslogie)

1. tulburare a limbajului, printr-o vorbire incoerentă, datorată unor modificări psihopatologice fără substrat neurologic.
 

erotomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érotomanie)

1. psihopatie caracterizată prin predominarea ideilor sexuale; obsesie sexuală.