Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (hrăpăreț + -ie)
2. lăcomie de bunuri materiale; rapacitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cupide, lat. cupidus)
1. care este condus de o dorință violentă și nemoderată de a poseda (ceva); lacom.
2. apucător, avid de câștig; hrăpăreţ.
3. (antonime) generos, dezinteresat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harpie)
1. (mit.) monstru cu corp şi cap de femeie, cu aripi de pasăre şi gheare de leu.
2. (fig.) femeie rea, arţăgoasă şi hrăpăreaţă.
3. specie de vultur din America de Sud şi Centrală, răpitor puternic şi feroce, care trăieşte în pădurile din vecinătatea apelor.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)
1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreţ, apucător.
2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (hrăpăreț + -ie)
2. lăcomie de bunuri materiale; rapacitate.