Dictionar

bestiar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bestiarius, fr. bestiaire)

1. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri.
2. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice.
 

breviar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bréviaire, lat. breviarium)

1. expunere sumară a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu.
2. sumar, cuprins.
3. carte de rugăciuni zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică.
 

caviar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caviar)

1. icre negre preparate după diferite procedee.
 

centiar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centiare)

1. măsură subdivizionară pentru terenuri, a suta parte dintr-un ar.
 

circumferențiar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (circumferinţă + -ar)

1. compas pentru trasarea cercurilor.
 

clasiar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. classiarius)

1. soldat roman care făcea serviciul în flotă.
 

abonat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (vb. abona)

1. beneficiar al unui abonament.
2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.
 

abrutiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

absolutoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)

1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligație.
3. act de absolvire a unei școli.
 

acatectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reține pigmenții biliari.
 

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.