Dictionar

igienic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hygiénique)

1. referitor la igienă; potrivit regulilor de igienă.
 

antiigienic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antihygiénique)

1. care nu respectă normele de igienă; contrar igienei.
2. (antonim) igienic.
 

confort

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. confort)

1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.
 

igieniza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (igienă + -iza, cf. fr. hygiéniser)

1. a face să devină igienic.
2. a curăța sau a dezinfecta pentru a asigura igiena oamenilor și a mediului.
3. a introduce igiena într-un mediu, o populație.
 

igieno-dietetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hygiénodiététique)

1. care este în același timp igienic și dietetic.
 

insalubru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insalubre)

1. neigienic, dăunător sănătății.
 

salubritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salubrité, lat. salubritas)

1. însușirea de a fi salubru.
2. stare generală favorabilă sănătății, condițiilor igienice; sănătate.
3. serviciu public care are în grijă curățenia unui oraș.