Dictionar

impacient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impatient, lat. impatiens)

1. nerăbdător, neliniștit.
 

impacienta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impatienter)

1. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști.
 

impaciență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impatience, lat. impatientia)

1. nerăbdare, neliniște.