Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impartialité)
1. calitatea de a fi imparţial; nepărtinire, obiectivitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épitrope, gr. epitrope)
1. (retorică) figură de stil prin care vorbitorul recunoaște în mod fals ceva ce ar putea nega, pentru ca prin această poziție de imparțialitate să obțină la rândul său ceea ce cere; concesie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. objectivité)
1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ).
2. nepărtinire, imparţialitate.
3. (fil.) categorie a teoriei cunoaşterii, valoarea şi adecvarea cunoştinţelor la obiectul lor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + părtinire)
1. lipsă de părtinire; caracter imparțial, nepărtinitor; imparțialitate, obiectivitate.