Dictionar

impieta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. empiéter)

1. a se amesteca în treburile cuiva, încălcându-i drepturile; a leza.
 

impietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impiété, lat. impietas)

1. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație.