Dictionar

implementare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (implementa)

1. acțiunea de a implementa și rezultatul ei.
2. (economie) mulțimea de operațiuni care permit înființarea și realizarea unui nou proiect.
3. (informatică) programarea unei funcționalități informatice sau a unui program complet; produsul rezultat.
4. (antonim) neimplementare.
 

elaborator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. élaborateur)

1. cel care elaborează (ceva).
2. persoană responsabilă cu implementarea unui proiect; organizator.
 

eugenist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. eugéniste)

1. I. referitor la eugenie, disciplină genetică care se ocupă cu studiul și implementarea unor metode menite să îmbunătățească specia umană.
2. II. persoană care studiază sau practică eugenia.
3. adept al eugeniei.
 

utopist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. utopiste)

1. I. care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopic.
2. care crede într-o utopie.
3. II. autor, adept al unei teorii sociale utopice.
4. persoană care proiectează și/sau lucrează la implementarea unui sistem utopic.
 

implementare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (implementa)

1. acțiunea de a implementa și rezultatul ei.
2. (economie) mulțimea de operațiuni care permit înființarea și realizarea unui nou proiect.
3. (informatică) programarea unei funcționalități informatice sau a unui program complet; produsul rezultat.
4. (antonim) neimplementare.
 

automaticește

Parte de vorbire:  adv. (desuet)  
Etimologie: (automatic + -ește)

1. în mod automat, fără intervenție umană.
2. rezultat din implementarea unui automatism.
3. (antonim) voluntariamente.