Dictionar

importuna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. importuner, it. importunare)

1. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva.
 

ambeta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
 

asedia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (it. assediare)

1. a supune unui asediu.
2. a înconjura o fortăreață, un oraș etc. cu forțe armate, împiedicând-o să primească asistență și implementând pregătirile necesare pentru a o forța să se predea.
3. (prin ext.) a se înghesui în jurul sau în fața unui loc.
4. (fig.) a pune presiune pe cineva; a importuna.
 

ieremiadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. jérémiade)

1. plângere frecventă și importună; tânguire (fără sfârșit).
 

importunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. importunité)

1. faptul de a importuna; (pl.) stăruințe supărătoare.