Dictionar

impregnat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT obductus; conspersus
2. FR impregné
3. EN overspread
4. DE getränkt; impregniert
5. RU покрытый; пропитaнный
6. HU átitatott
 

impregnație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imprégnation)

1. impregnare.
2. distribuție neregulată în masa rocilor a unor substanțe minerale.
 

asfaltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asphaltique)

1. legat de asfalt; care conține asfalt, impregnat cu asfalt; asfaltos.
 

azbotextolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (azb/est/ + textolit)

1. material electroizolant obținut prin presare din țesături de azbest impregnate cu rășini fenolice.
 

cerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ceratus, după fr. ciré)

1. impregnat, acoperit cu ceară.
2. tăblițe ~e = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli.
 

clorofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorophore)

1. corpuscul impregnat cu clorofilă din citoplasma celulei vegetale.
 

cloroleucite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chloroleucites)

1. pl. corpuscule impregnate cu clorofilă, în protoplasma celulei vegetale.
 

cromatoplasmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chromatoplasme)

1. structură periferică nediferențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți; cromoplasmă.
2. rețeaua cromatinei nucleare.