Rezultate principale (Impunere):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (impune)
1. acțiunea de a (se) impune și rezultatul ei; silă, constrângere.
2. aplicare a unei pedepse, a unei prevederi etc.
3. operație fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului și a sumei ce urmează să fie plătită statului ca impozit; impozare, impozat; (concret.) impozit.
4. (în ritul catolic) ~a mâinilor = binecuvântare prin punerea mâinilor pe capul cuiva.
Rezultate secundare (Impunere):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. samooblojenie)
1. contribuţie în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obştesc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. dicta)
1. acțiunea de a dicta și rezultatul ei; dictat (ex. scriere după ~).
2. lucrare şcolară pentru reproducerea în scris a unui text dictat.
3. pronunțare clară a unor cuvinte, texte, cifre etc. pentru ca acestea să poată fi reproduse (scrise, înregistrate) întocmai.
4. impunere categorică a unor norme sau reguli prestabilite; (prin ext.) ordin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. impositum, după fr. impôt)
1. plată obligatorie către stat, în bani sau în produse, stabilită prin lege; impunere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. intégrisme)
1. atitudine a acelora care refuză să adapteze o doctrină noilor condiţii.
2. (religie) doctrină care susține menținerea și integritatea tradiției religioase.
3. (prin ext.) se referă la orice mișcare care reclamă revenirea la elementele de bază.
4. voința de a aplica o doctrină în întregime și fără a o pune la îndoială vreodată.
5. (expr.) ~ musulman = mișcare extremistă care urmărește impunerea în societate, prin orice mijloace, a principiilor formale ale islamismului; fundamentalism islamic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protectionnisme)
1. politică economică constând din impunerea de taxe vamale mari la mărfurile de import, în scopul protejării industriei şi agriculturii naţionale şi asigurării unei balanţe comerciale excedentare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (legifera)
1. acțiunea de a legifera și rezultatul ei; legiferat.
2. elaborare a unei legi; adoptare a legilor.
3. reglementare prin legi; consfințire prin lege.
5. (fig.) impunere a unor legi stricte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (legifera)
1. elaborare a unei legi; legiferare.
2. adoptare a legilor; legiferare.
3. reglementare prin legi; legiferare.
4. consfințire prin lege; legiferare.
5. (figurat) impunere a unor legi stricte; legiferare.