Dictionar

incipient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. incipiente, lat. incipiens)

1. aflat la început, în prima fază.
 

fetiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fétiche)

1. obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă.
2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adorații oarbe, nemotivate.
 

forșpan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Vorspan)

1. remorcă între două remorchere care trag același convoi.
2. parte incipientă a unui film de proiecție.
3. film conținând secvențe montate, dintr-un film de lung metraj, în scopuri publicitare.
 

preconcepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préconception)

1. prejudecată.
2. fază incipientă în procesul ontogenetic de însușire și formare a conceptelor, la copil.
 

regosol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. régosol)

1. sol în stare incipientă de formare, care ia naștere din depozite sedimentare.
 

schița

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. schizzare)

1. tr. a desena ceva schematic; a face o schiță.
2. (fig.) a expune în mod sumar; a contura.
3. a executa în mod vag (un gest, o mișcare etc.).
4. a fixa punctele principale ale unui plan, a proiecta în linii mari; a concepe.
5. refl. a apărea, a se înfățișa, a reieși în linii incipiente și generale.
 

skiffle

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. skiffle)

1. (muz.) stil prin îmbinarea elementelor de jaz tradițional și rock incipient cu maniera country.