Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incitation, lat. incitatio)
1. incitare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitatif)
1. care incită la ceva, care stimulează; incitant.
2. (finanțe) finanțare ~ă = utilizarea fondurilor publice sau private pentru a ghida comportamentul agenților economici și sociali.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitateur)
1. (cel) care incită; instigator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitable)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incitant)
1. care incită, care provoacă un viu interes; incitativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lynchage)
1. ucidere a cuiva fără judecată de către o mulţime incitată; linşare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (asmuți)
1. (despre câini) care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau animal; întărâtat.
2. (fig.; despre oameni) instigat la violență.
3. (fig.; despre oameni) incitat la ceartă.
4. (fig.; despre oameni) revoltat.