inconștient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inconscient)

1. adj. (și s. m. f.) care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința.
2. lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității.
3. făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar.
4. s. n. activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței.

inconștiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconscience)

1. lipsă sau pierdere a cunoștinței.
2. lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

aerofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérophagie)

1. înghițire inconștientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag și stomac; aerogastrie.

automatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automatisme)

1. activitate fără controlul conștiinței și fără efort voluntar; mișcare, gest, cuvânt repetate inconștient.

cenzură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. censure, lat. censura)

1. demnitatea și funcția de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control.
3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale.
4. critică, blam public.

dilecțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dilection, lat. dilectio)

1. dragoste tandră și pură.
2. preferință pe care o avem, uneori inconștient, pentru cineva sau pentru ceva; predilecție.
3. (var.) dilecție.

enurezis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énurésis)

1. eliminare spontană și inconștientă a urinei.