contrapuncta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contrappuntare)

1. tr. a tigheli (stofe, țesături) pe ambele fețe.
2. (fig.) a construi pe mai multe planuri paralele individualizate, situații, imagini corespondente; a face să corespundă.
3. intr. (muz.) a folosi tehnica contrapunctului.

cumacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cumaceae)

1. pl. crustacee cu corpul tare, puternic cristalizat, având carapacea mult umflată, cu coada subțire și segmentele bine individualizate.

definit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (definit)

1. (despre cuvinte, noțiuni) explicat; precizat.
2. (lingv.) articol ~ = articol care, atașat substantivului, arată că obiectul denumit de acesta este cunoscut, individualizat; articol hotărât.
3. (bot.; despre organe) cu o creștere limitată.

inconfundabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (in1- + confundabil)

1. bine individualizat, care nu poate fi confundat; original, unic.

roman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. romanus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice.
2. adj. din Imperiul Roman.
3. (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare și unghiuri drepte.
4. cifre ~e = cifre prin litere sau combinații de litere; biserica ~ă = biserica catolică; catolicism.
5. limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de sec. IX).
6. arta ~ă = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul Roman, caracterizată în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată.

specializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. spécialiser)

1. refl. a se consacra studiului și aplicării unei discipline, unei ramuri speciale a științei, a tehnicii etc.
2. tr. a face să capete caractere specifice, individualizate.
3. (despre procese de producție) a limita numai la anumite produse.