Dictionar

Inexorabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inexorable, lat. inexorabilis)

1. neînduplecat, fără milă.

2. implacabil.


Inexorabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inexorabilité)

1. caracterul a ceea ce este inexorabil.


Implacabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. implacable, lat. implacabilis)

1. de neînduplecat, neîndurător.

2. care se produce în mod fatal; inexorabil.


Inexorabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inexorabilité)

1. caracterul a ceea ce este inexorabil.


Exorabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exorable)

1. care se lasă înduplecat (de rugăciuni, prin pocăință et cetera).

2. (antonim) inexorabil.