inoportun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inopportun, lat. inopportunus)

1. care nu este oportun; nepotrivit.
2. neplăcut, supărător.

inoportunare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. importuna)

1. incomodare.
2. deranjare.

inoportunat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (vb. importuna)

1. (persoană) care este deranjată de cineva.

inoportunitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inopportunité)

1. însuşirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.
4. (anton.) oportunitate.

asoma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assommer)

1. a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.

contratimp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contretemps)

1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză.
2. inoportunitate, nepotrivire.
3. în ~ = inoportun.

crampon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crampon)

1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.

gafeur

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. gaffeur)

1. cel care comite o gafă, o stângăcie, o acțiune inoportună; gafist.

inoportunitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inopportunité)

1. însuşirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.
4. (anton.) oportunitate.

intrus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intrus, lat. intrusus)

1. (cel) care se introduce undeva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun.