Dictionar

Rezultate secundare (Insaţiabil):

Insaţiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insatiable, lat. insatiabilis)

1. care nu se poate sătura; nesăţios, lacom.


Insaţiabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insatiabilité)

1. imposibilitatea, pentru un animal, o persoană, de a se sătura; insațietate.

2. (antonim) sațiabilitate.


Insaţietate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. insazietá)

1. poftă excesivă de mâncare, lăcomie. (fig.) aviditate, nesaţ; insaţiabilitate.


Nestingibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. fr. inextinguible)

1. care nu poate fi stins; inextingibil.

2. care este sau pare imposibil de înăbușit.

3. care nu poate fi oprit, potolit.

4. care nu poate fi săturat, care rămâne insațiabil.

5. (antonim) stingibil.