Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. insinuer, lat. insinuare)
1. tr. a strecura, a sugera cu dibăcie o idee, o aluzie răutăcioasă, calomnioasă etc.
2. tr., refl. a (se) infiltra pe nesimţite, a (se) strecura.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insinuant)
1. care are priceperea și talentul de a se insinua; care (se) insinuează; insinuator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (insinua)
1. acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; insinuație.
2. vorbă, aluzie prin care se lasă să se înțeleagă un anumit lucru.
3. manieră inteligentă de a introduce cu blândețe și pricepere ceva; strecurare, infiltrare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insinuation)
1. acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; insinuare.
2. indiciu, aluzie calomnioasă, răutăcioasă sau de natură denigratoare despre o persoană sau un lucru.
3. manieră inteligentă de a introduce cu blândețe și pricepere ceva; strecurare, infiltrare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insinuateur)
1. care are priceperea și talentul de a se insinua; care insinuează; insinuant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insinuant)
1. care are priceperea și talentul de a se insinua; care (se) insinuează; insinuator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (insinua)
1. acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; insinuație.
2. vorbă, aluzie prin care se lasă să se înțeleagă un anumit lucru.
3. manieră inteligentă de a introduce cu blândețe și pricepere ceva; strecurare, infiltrare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insinuateur)
1. care are priceperea și talentul de a se insinua; care insinuează; insinuant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insinuation)
1. acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; insinuare.
2. indiciu, aluzie calomnioasă, răutăcioasă sau de natură denigratoare despre o persoană sau un lucru.
3. manieră inteligentă de a introduce cu blândețe și pricepere ceva; strecurare, infiltrare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. onctueux)
1. care are aspect de grăsime; uleios la pipăit; unsuros.
2. (fig.) care manifestă o amabilitate afectată și artificială; mieros, insinuant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. onctuosité)
1. faptul de a fi onctuos (2); atitudine, comportare insinuantă.
2. (tehn.) calitate a unui lubrifiant de a se menţine continuu între două suprafeţe care alunecă una peste alta sub presiune.