Dictionar

insurecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insurrection, lat. insurrectio)

1. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență.
 

insurecțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insurrectionnel)

1. referitor la insurecție.
 

insurgent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. insurgens, germ. Insurgent)

1. participant la o insurecție.
 

insurgență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insurgence)

1. insurecție; răscoală, revoltă.
 

intifada

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. Intifada)

1. revoltă împotriva unui regim opresiv sau a unui inamic străin; insurecție.
2. (în special) mișcare de opoziție populară palestiniană împotriva armatei israeliene din teritoriile ocupate.