Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interconnecter)
1. a pune în relaţie două sau mai multe sisteme de producere ori de consum al electricităţii, sisteme de calcul etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. icefield)
1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interconnexion)
2. ansamblul mijloacelor tehnice necesare pentru realizarea unei legături.
Parte de vorbire: s.
Origine: (interfaţă)
1. (electron.) interconectare a unui sistem sau a unor aparate astfel încât acestea să-şi poată îndeplini funcţia corect coordonate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. jack)
1. dispozitiv în centralele telefonice care permite, prin intermediul unei fişe, stabilirea legăturii între două linii.
2. dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane sau casetofoane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. modulaire, engl. modular)
1. referitor la un modul, de modul.
2. care este proiectat din elemente care pot fi asamblate în diverse moduri.
3. care se bazează pe utilizarea modulului.
4. constituit dintr-un ansamblu de module sau subansambluri.
5. (programare) care constă în gruparea funcțiilor în module legate între ele prin interfețe.
6. (sisteme informatice, rețele etc.) care pot crește prin adăugarea de elemente (module) autonome sau interconectate.