Rezultate secundare (Internaţional):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. international)
1. adj. care se petrece între națiuni.
2. referitor la raporturile dintre națiuni.
3. care privește toate națiunile; de importanță mondială.
4. s. m. f. participant la jocurile sportive internaționale.
5. s. f. asociație a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă.
6. competiție sportivă internațională.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. internationalisme)
1. solidaritate, cooperare între naţiuni, popoare, ţări, clase şi partide independente, egale în drepturi, pe baza unor interese şi vederi comune, în scopul sprijinului reciproc al progresului şi păcii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. internationaliste)
1. adj. care are caracterul, care aplică principiile internaţionalismului.
2. s. m. f. partizan al internaţionalismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. internationalité)
1. stare, caracter a ceea ce este internaţional.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. internationaliser)
1. a da un caracter internaţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrément)
1. plăcere, distracţie, divertisment.
2. (jur.) consimţământ, încuviinţare, acord internaţional între părţi în scopul reglementării raporturilor juridice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ambassadeur)
1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizaţie internaţională.
2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. anarho-sindikalist)
1. I. legat de anarhosindicalism.
2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. antimilitarisme)
1. concepţie şi mişcare internaţională de masă îndreptată împotriva politicii militariste şi a războaielor imperialiste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)
1. asistare.
2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.