Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intuber, it. intubare)
1. (med.) a introduce (medicamente, mâncare etc.) cu ajutorul unui tub.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intubation)
1. acțiunea de a intuba și rezultatul ei; intubare.
2. (medicină) introducerea temporară a unui tub (din metal, plastic sau alt material) într-un canal anatomic (respirator, sanguin, intestinal) pentru diferite scopuri.
3. (med.) introducerea în trahee a unui tub flexibil conectat la un aparat de anestezie.
4. (med.) acțiunea de a introduce un tub în traheea unui pacient pentru a-i permite să respire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intubation)
1. acțiunea de a intuba și rezultatul ei; intubare.
2. (medicină) introducerea temporară a unui tub (din metal, plastic sau alt material) într-un canal anatomic (respirator, sanguin, intestinal) pentru diferite scopuri.
3. (med.) introducerea în trahee a unui tub flexibil conectat la un aparat de anestezie.
4. (med.) acțiunea de a introduce un tub în traheea unui pacient pentru a-i permite să respire.