Dictionar

Rezultate secundare (Intuitiv):

Intuitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intuitif)

1. (despre cunoaştere, gândire) care procedează prin intuiţie.

2. metodă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor.


Antiraţionalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. antirationaliste)

1. I. se spune despre o persoană care se opune raţionalismului.

2. care se opune cunoașterii raționale și care apelează la procesele intuitive de înțelegere a lumii concrete.

3. II. adept al antiraţionalismului.

4. cel care se opune doctrinelor raționaliste.

5. (antonim) raționalist.


Intuiţionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intuitionnisme)

1. curent filozofic iraționalist care opune rațiunii intuiția, concepută ca o facultate analoagă cu instinctul, cu simțul artistic sau cu revelația divină, considerând aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor.

2. orientare metodologică care nu acceptă logica drept știință ce precedă matematica, considerând scopul acestora se reduce la construirea și intuirea formațiunilor matematice și logice.

3. curent idealist-subiectiv care susține noțiunile morale nu pot fi fundamentale decât în mod intuitiv.


Mentalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mentaliste)

1. I. legat de mentalism, concepție care favorizează abordarea intuitivă pentru înțelegerea conceptelor logice sau lingvistice.

2. II. adept al mentalismului.

3. (iluzionism) artist care practică arta mentalismului.


Naiv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. naïf)

1. adj. (și adv., s. m. f.) natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut.

2. fără experiență, credul, inocent.

3. artă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc.

4. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc.

5. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc.