invalid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invalide, lat. invalidus)

1. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat.
2. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul.

invalida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. invalider)

1. a declara nul; a infirma.

invalidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invalidable)

1. care poate sau trebuie să fie invalidat.

invalidant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. invalidant)

1. care invalidează.
2. (drept) care face sau declară un act (o procedură etc.) neconform cu condițiile necesare pentru a-și produce efectul, nul de drept.

invaliditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invalidité)

1. stare a celui invalid; infirmitate.
2. (jur.) lipsă de validitate (a unui act, a unui mandat).

clasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. classer)

1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.
2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptățească continuarea investigațiilor.
4. refl. a obține un anumit loc într-un clasament.

consolidație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
9. (var.) consolidațiune.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.

infirm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infirme, lat. infirmus)

1. schilod, neputincios, invalid.

infirma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. infirmer, lat. infirmare)

1. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți.

invalidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invalidable)

1. care poate sau trebuie să fie invalidat.

invaliditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invalidité)

1. stare a celui invalid; infirmitate.
2. (jur.) lipsă de validitate (a unui act, a unui mandat).