involuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. involution, lat. involutio)

1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism.
2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale.
3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși.
4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate.
5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului.

hiperinvoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hyperinvolution)

1. (med.) întoarcere rapidă la mai puțin decât talia normală a unui organ care a avut temporar dimensiuni mari.

subinvoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. subinvolution)

1. regresiune patologică care se petrece mai încet decât în mod normal.

superinvoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superinvolution)

1. involuție patologică, mai rapidă decât cea normală.

catageneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catagenèse)

1. (biol.) involuție a unei specii prin simplificare sau dispariția unor organe sau funcții.

clinologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clinologie)

1. studiul involuției organismelor animale.

deculturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déculturation)

1. proces de involuție, de degradare a culturii unei unități etnice.

involutiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. involutif)

1. care se referă la o involuție; cu caracter de involuție; propriu involuției.
2. (biologie) care este marcat de regresie.
3. se spune despre procesele asociate cu îmbătrânirea.
4. (matematică) relativ la o involuție, funcția omografică identică cu reciproca ei; care, efectuată de 2 ori, se anulează, fiind propria ei inversă.
5. (medicină) care are legătură cu regresia spontană sau indusă a unui țesut, organ sau organism.
6. (botanică) care se răsucește din exterior spre interior; involut.
7. (antonim) evolutiv.

superinvoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superinvolution)

1. involuție patologică, mai rapidă decât cea normală.

vestigial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. vestigial)

1. (anat.; despre un organ) rămas rudimentar în organism, care indică o stare de involuție.