Dictionar

Irefutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irréfutable, lat. irrefutabilis)

1. care nu poate fi respins, combătut; convingător.


Irefutabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irréfutabilité)

1. însuşirea a ceea ce este irefutabil.


Irefutabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irréfutabilité)

1. însuşirea a ceea ce este irefutabil.