Dictionar

irepetabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (i- + repetabil)

1. care nu se poate repeta, nerepetabil; (prin ext.) incomparabil, unic.
2. (antonim) repetabil.
 

idiografic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. idiographisch)

1. care reprezintă singularul; relativ la singular, la particular; unic, irepetabil.
 

repetabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. répétable)

1. care poate fi repetat, reînceput, refăcut sau reprodus.
2. (antonime) irepetabil, nerepetabil.