OK
X
irepetabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (i- + repetabil)
1.
care
nu
se
poate
repeta,
nerepetabil;
(prin
ext.)
incomparabil,
unic.
2.
(antonim)
repetabil.
idiografic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. idiographisch)
1.
care
reprezintă
singularul;
relativ
la
singular,
la
particular;
unic,
irepetabil.
repetabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. répétable)
1.
care
poate
fi
repetat,
reînceput,
refăcut
sau
reprodus.
2.
(antonime)
irepetabil,
nerepetabil.