Dictionar

judecie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (jude + -cie)

1. funcție de jude; circumscripție în care judele își exercită funcția.
2. domnie; stăpânire; suveranitate.
3. calitate de țăran liber.
4. carte de ~ = acte de răscumpărare din rumânie.
5. (înv. și reg.) giudecie.
 

în aparență

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie:

1. judecînd după exterior, la prima vedere.