Rezultate secundare (Juvenil):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. juvénile, lat. iuvenilis)
1. care aparţine tinereţii; tineresc.
2. (despre substanţe) care provine din magma topită în interiorul scoarţei Pământului şi circulă prin scoarţă, până la suprafaţă.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (lat. iuvenilia)
1. scrieri din perioada tinereţii unui autor, sau conţinând fapte şi amintiri din tinereţe; lucrări timpurii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. juvenilité)
1. caracterul a ceea ce este tânăr, juvenil.
2. (prin meton.) manifestare concretă a acestui caracter.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT juvenilis; juvenalis; juveneus; juvenis; nepionicus
3. EN juvenile; young; younthful
4. DE jugendlich; jung
6. HU fiatal; fiatalos, fiatalkori
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. homoblastique)
1. care provine din celule similare.
2. fără trecere evidentă de la forma juvenilă la cea adultă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. juvenilité)
1. caracterul a ceea ce este tânăr, juvenil.
2. (prin meton.) manifestare concretă a acestui caracter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néoténie)
1. (biol.) persistenţă a caracterelor juvenile în stadiul de adult.
2. ajungere a organismului la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea lui completă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT stadium juvenile; status juvenilis
2. FR stade de la jeunesse; jeune âge
3. EN early stage; juvenile srage
4. DE Jugendstadium
6. HU fiatal állapot; fiatal stádium
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT juvenilis; juvenalis; juveneus; juvenis; nepionicus
3. EN juvenile; young; younthful
4. DE jugendlich; jung
6. HU fiatal; fiatalos, fiatalkori
Parte de vorbire: adj.
Origine: (tânăr + -esc)
1. caracteristic tinereții sau persoanelor tinere; propriu tinerilor; de om tânăr; juvenil.