Dictionar

Rezultate secundare (Juvenil):

Juvenil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. juvénile, lat. iuvenilis)

1. care aparţine tinereţii; tineresc.

2. (despre substanţe) care provine din magma topită în interiorul scoarţei Pământului şi circulă prin scoarţă, până la suprafaţă.

3. (despre organisme) tânăr.


Juvenilia

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (lat. iuvenilia)

1. scrieri din perioada tinereţii unui autor, sau conţinând fapte şi amintiri din tinereţe; lucrări timpurii.


Juvenilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. juvenilité)

1. caracterul a ceea ce este tânăr, juvenil.

2. (prin meton.) manifestare concretă a acestui caracter.

3. (sinon.) tinerețe.


Tânăr; juvenil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT juvenilis; juvenalis; juveneus; juvenis; nepionicus

2. FR juvénile; jeune

3. EN juvenile; young; younthful

4. DE jugendlich; jung

5. RU молодой; юношеский

6. HU fiatal; fiatalos, fiatalkori


Homoblastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. homoblastique)

1. care provine din celule similare.

2. fără trecere evidentă de la forma juvenilă la cea adultă.


Juvenilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. juvenilité)

1. caracterul a ceea ce este tânăr, juvenil.

2. (prin meton.) manifestare concretă a acestui caracter.

3. (sinon.) tinerețe.


Neotenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néoténie)

1. (biol.) persistenţă a caracterelor juvenile în stadiul de adult.

2. ajungere a organismului la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea lui completă.


Stadiu tânăr

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT stadium juvenile; status juvenilis

2. FR stade de la jeunesse; jeune âge

3. EN early stage; juvenile srage

4. DE Jugendstadium

5. RU молодaя стaдия

6. HU fiatal állapot; fiatal stádium


Tânăr; juvenil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT juvenilis; juvenalis; juveneus; juvenis; nepionicus

2. FR juvénile; jeune

3. EN juvenile; young; younthful

4. DE jugendlich; jung

5. RU молодой; юношеский

6. HU fiatal; fiatalos, fiatalkori


Tineresc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (tânăr + -esc)

1. caracteristic tinereții sau persoanelor tinere; propriu tinerilor; de om tânăr; juvenil.

2. (anton.) bătrânesc.