Dictionar

Gecko

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. gecko)

1. şopârlă din ţările calde, având degete adezive.


Koala

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. koala)

1. mamifer căţărător din ordinul marsupialelor, ca un ursuleţ, care trăieşte în pădurile umede din Australia, hrănindu-se cu frunze de eucalipt.


Kob

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kob)

1. antilopă cu coarnele elipsoidale, din mlaştinile Africii australe.


Kobold

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kobold)

1. (mit. germanică) demon familiar, spiriduş, păzitor al metalelor preţioase din pământ.


Kodak

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. kodak)

1. aparat de fotografiat (mic).


Kogai

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. kogai - cuv. jap.)

1. fenomen extern care poate fi dăunător, periculos pentru sănătate, sau neplăcut; poluare.


Akmeist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. akmeist)

1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.

2. II. adept al akmeismului.

3. (var.) acmeist.


Binarist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. binariste)

1. referitor la binarism (mulțimea procedeelor de analiză lingvistică derivate din teoria fonologică a lui Roman Jakobson, care reduc relațiile dintre unități la opoziții binare).


Lacertilieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lacertiliens)

1. pl. ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi: şopârlele, cameleonii, gecko etc.; saurieni.


Paraaminosalicilic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paraamino-salicilique)

1. acid ~ = derivat aminat al acidului salicilic, cu proprietăţi bacteriostatice faţă de bacilul Koch.


Pietist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. piétiste)

1. I. referitor la pietism (mișcare religioasă luterană, fondată în 1671 de teologul german Philipp Jakob Spener (1635- 1705), care insistă asupra dimensiunii personale a experienței religioase).

2. II. adept al pietismului.


Quick

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. quick)

1. tip de băutură răcoritoare; quick-cola, quick-kola.