Dictionar

calatos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calathos, gr. kalathos)

1. acoperământ de cap, înalt, cilindric, drapat de un văl, caracteristic unor zeițe greco-romane.
2. vas de lut, cupă la vechii greci.
 

catafract

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataphracte)

1. s. n. platoșă grea, din diferite materiale, pentru om și pentru cai.
2. s. m. oșteni ai cavaleriei grele înzăuați, împreună cu caii lor, în astfel de platoșă.
 

cuirasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuirasse)

1. armătură din plăci de oțel cu care se blindează navele de război; blindaj.
2. armură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă.
 

cuirasier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuirassier)

1. soldat din cavaleria grea franceză, cu cască și platoșă.
 

lorică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lorica)

1. armură medievală; platoșă, cuirasă.
2. carapace silicioasă a celulei la diatomee.
 

plastron

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. plastron)

1. apărătoare din piele, căptușită, care protejează pieptul la scrimă.
2. partea din față a unei platoșe.
3. partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească.
4. partea ventrală a carapacei broaștelor țestoase.
5. (med.) regiune dură la palpare.
 

pudel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Pudel)

1. rasă de câini cu părul lățos și creț.