Dictionar

Labializa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. labialiser)

1. a da unui sunet valoarea labială (pronunţându-l prin rotunjirea buzelor, ca în cazul vocalelor u sau o).


Delabializa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. délabialiser)

1. (fonetică) a face devină nelabial; a suprima labializarea unui fonem.

2. (antonim) a labializa.


Labializare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. labialisation)

1. acțiunea de a labializa, pronunțare a unui sunet cu o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor.


Labializat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. labialisé)

1. (fonetică) cu articularea principală însoțită de rotunjirea buzelor.


Labializator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (labializa + -tor)

1. (fonetică) care labializează; care determină pronunțarea labială a unui sunet.


Delabializa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. délabialiser)

1. (fonetică) a face devină nelabial; a suprima labializarea unui fonem.

2. (antonim) a labializa.


Labializare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. labialisation)

1. acțiunea de a labializa, pronunțare a unui sunet cu o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor.