Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. lacérer, lat. lacerare)
1. a sfâşia, a rupe în bucăţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dilacérer, lat. dilacerare)
1. a sfâşia în bucăţi, a fărâmiţa.
2. (med.) a smulge cu violenţă (un ţesut).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT laceratus; lacerus; lacer; dilaceratus; divulsus
2. FR lacéré; dilacéré; déchiré
3. EN lacerate; lacerated; dilacerate; ragged; pannose; torn; split; rent
4. DE zerrissen; zerfetzt; zerschlitzt; struppig
5. RU рaзорвaнный; рвaнный; изорвaный; рaссеченный; рaзделенный
6. HU szakadozott, foszladozott; széthasított, szétfoszlott; bevágott, bemetszett
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lacération, lat. laceratio)
1. acțiunea de a lacera și rezultatul ei; sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare.
2. (med.) operație care constă în îndepărtarea țesuturilor prin ruperea acestora.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dilacération)
1. acțiunea de a dilacera, de a sfâșia, de a rupe în bucăți un țesut organic; dilacerare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lacération, lat. laceratio)
1. acțiunea de a lacera și rezultatul ei; sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare.
2. (med.) operație care constă în îndepărtarea țesuturilor prin ruperea acestora.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT laceratus; lacerus; lacer; dilaceratus; divulsus
2. FR lacéré; dilacéré; déchiré
3. EN lacerate; lacerated; dilacerate; ragged; pannose; torn; split; rent
4. DE zerrissen; zerfetzt; zerschlitzt; struppig
5. RU рaзорвaнный; рвaнный; изорвaный; рaссеченный; рaзделенный
6. HU szakadozott, foszladozott; széthasított, szétfoszlott; bevágott, bemetszett