Dictionar

laconic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. laconique, lat. laconicus, gr. lakonikos)

1. (despre vorbire, stil) scurt, succint, concis, lapidar.
2. care se exprimă în cuvinte puține, dar pline de conținut.
 

laconicum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. laconicum)

1. parte a termelor romane unde se făceau băi de aburi.
 

concis, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concis, lat. concisus)

1. exprimat pe scurt, succint, laconic; concentrat.
 

laconism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laconisme)

1. însușirea de a fi laconic: exprimare laconică.
 

lapidar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lapidaire, lat. lapidarius)

1. care se referă la pietre, prețioase sau nu; de piatră.
2. (despre inscripții) săpat, gravat în piatră.
3. (despre stil, vorbire etc.) care este concis, care este scurt și tranșant; laconic.
4. (persoană) care vorbește puțin; taciturn.
 

succint, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. succinct, lat. succinctus)

1. (și adv.) exprimat pe scurt, cu puține cuvinte; sumar, concis, laconic.