Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT basilateralis
2. FR basilatéral
3. EN basilateral
5. RU основнобоковой
6. HU alapi oldalfekvésű
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR bicollatéral
3. EN bicollateral
4. DE bikollateral; von zwei Seiten her
6. HU bikolletarális, kétoldali
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT bilateralis
4. DE zweiseitig; beiderseitig; beidseitig
5. RU двусторонный; билaтерaльный
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT collateralis
2. FR collatéral
3. EN collateral; side by side
4. DE kollateral; seitlich angeordnet
6. HU oldal, oldalági, egyoldalas
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. latéral, lat. lateralis)
1. de pe o latură, de pe laturi, lăturalnic.
2. arie ~ă (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă.
3. (fig.) secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva.
4. gândire ~ă = proces specific gândirii creatoare, urmărind obținerea a cât mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat.
5. consoană ~ă (și s. f.) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. latéralité)
1. (med.) dominantă funcţională a unuia dintre organele analoage perechi (mâini, picioare, ochi etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. accotement)
1. fâşie laterală de-a lungul unei şosele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acro-ostéolyse)
1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinomorphe)
1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. actinotropisme)
1. îndreptare a plantelor către radiaţiile de lumină.
2. mişcare de curbură sub influenţa unor radiaţii unilaterale de lumină.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aleurospore)
1. (biol.) spor vegetativ, pe hifele miceliene.
2. (bot.) spor format pe cale vegetativă, lateral sau terminal, pe filamentul micelian (ciuperci).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémolithe)
1. formaţie (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenţilor de aer din galeriile subterane.