Dictionar

lien

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. lien)

1. (anat.) organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în hipocondrul stâng, între stomac și coastele false; splină.
 

julien

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. julienne)

1. băutură din diferite legume tăiate în bucăți și servite în lichid.
 

lienită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Lienite)

1. (med.) inflamația splinei, organul situat în partea superioară stângă a abdomenului; splenită, (înv.) splinit.
 

LIENO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. lien, -is „splină”)

1. „splină”.
 

LIENO-, -lienie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. liéno-, -liénie, cf. lat. lien)

1. „splină”.
 

lienocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. liénocèle)

1. (med.) hernie a splinei.
 

lienografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lienographie)

1. radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe de contrast.
 

abalienare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
 

acromanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromanie)

1. grad extrem de alienație mintală.
 

aerogenerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerogenerator)

1. instalație de transformare a forței eoliene în energie electrică.
 

aleurospor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aleurospore)

1. (biol.) spor vegetativ, pe hifele miceliene.
2. (bot.) spor format pe cale vegetativă, lateral sau terminal, pe filamentul micelian (ciuperci).
 

alienant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aliénant)

1. care alienează, dezumanizează individul.
 

alienare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aliena)

1. acțiunea de a (se) aliena; înstrăinare.
2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realității; alienație.