Rezultate principale (Ligă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ligue, it. liga)
1. (ant.) alianţă politico-militară a statelor greceşti, sub conducerea unuia dintre ele, care urmărea să-şi impună supremaţia.
2. uniune, asociaţie de state, oraşe, persoane
Rezultate secundare (Ligă):
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (în + cârlig)
1. a se strâmba, a (se) face ca un cârlig; a (se) îndoi, a (se) încovoia; a (se) încolăci.
2. (var.) (reg.) a (se) încârliba, (înv.) a (se) încârlomba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ligament, lat. ligamentum)
1. fascicul rezistent de fibre care leagă oasele între ele ori ajută la susținerea sau la legarea altor organe.
2. (pl.) joc de inteligență care cere dezlegătorului să afle anumite nume proprii sau cuvinte dintr-o categorie anume indicată, unind într-o serie de propoziții sfârșitul unor cuvinte date cu începutul celor următoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ligamentaire)
1. de sau referitor la ligamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ligament)
1. procedeu enigmistic de compunere a ligamentelor (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ligamentopexie)
1. sutură directă a ligamentelor unei articulaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ligamenteux)
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.
3. act de absolvire a unei şcoli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)
1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acromio-claviculaire)
1. (despre o articulaţie şi ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)
1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.
2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.