Rezultate secundare (Luminiş):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. luminisme)
1. clarobscur în artele plastice, tendinţa de a accentua, într-un tablou, contrastul dintre umbre şi lumini.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lumină + -ism)
1. curent filozofic din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea care preconiza înlăturarea nedreptăților sociale prin răspândirea culturii în popor; iluminism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lumină + -ist, cf. fr. luministe)
1. I. referitor la luminism; iluminist.
2. (pictură) care acordă luminii un rol primordial și procedează în așa fel încât să sublinieze contrastele de umbră și lumină.
3. II. adept al luminismului; iluminist.
4. pictor specializat în efecte de lumină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphotique)
1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.
2. zona ~ă = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. photobactérie)
1. bacterie care reacționează la lumină ca o bacterie luminiscentă; bacterie fosforescentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illuminisme)
1. mișcare ideologică și cultural-literară din sec. XVIII-XIX, care preconiza înlăturarea nedreptăților sociale și perfecționarea morală prin răspândirea științei și culturii în popor; luminism.
2. concepție religioasă care afirmă existența inspirațiilor directe de la divinitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. illuministe)
1. I. referitor la iluminism, care aparține iluminismului; luminist.
2. II. adept al iluminismului; luminist, iluminator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. luminescent)
1. care prezintă luminescenţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lumină + -ism)
1. curent filozofic din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea care preconiza înlăturarea nedreptăților sociale prin răspândirea culturii în popor; iluminism.