Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maniaque)
1. (suferind) de o manie; (om) preocupat în mod exagerat de ceva; tipicar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maniacal)
1. care caracterizează o manie; care se referă la manie sau la maniaci; de maniac; (rar) maniac.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maniaco-dépressif)
1. (despre psihoze) care se caracterizează prin alternanţa dintre excitaţie şi depresiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclosthénie)
1. formă atenuată de psihoză maniacală depresivă, prin uşoare stări de astenie periodice.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. érotomane)
1. (persoană) care suferă de erotomanie, care are obsesii erotice; obsedat sexual; (înv.) erotomaniac.
2. (persoană) care are o nevoie excesivă de raporturi sexuale; (înv.) erotomaniac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperthymie)
1. ansamblu de tulburări atribuite funcţionării exagerate a timusului, la copii şi adolescenţi.
2. creştere exagerată a bunei dispoziţii, în stările maniacale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. logorrhée)
1. creştere patologică a ritmului, a debitului vorbirii, la unii maniaci.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maniacal)
1. care caracterizează o manie; care se referă la manie sau la maniaci; de maniac; (rar) maniac.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monomane)
1. (suferind) de monomanie; monomaniac.