Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. marcher)
1. (fam.) a accepta, a fi de acord.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Marsch)
1. sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marche arrière)
1. mers înapoi al unui autovehicul; dispozitiv care permite acest mers.
2. poziţie a schimbătorului de viteză pentru mersul înapoi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ignoble, lat. ignobilis)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ignominie, lat. ignominia)
1. josnicie, mârşăvie, ticăloşie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. misérable, lat. miserabilis)
1. (şi s.) ticălos, mârşav, nemernic.
3. lipsit de valoare, prost, rău.
4. neîngrijit, vrednic de plâns.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Polder)
1. porţiune joasă de uscat formată de depunerile rămase după retragerea apelor mării; marşă.