Dictionar

Marşrut

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. marşrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)

1. itinerar, traseu.

2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia şi nu lasă vagoanele în staţii.

3. metodă de a lucra la mai multe maşini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită.


Marşrutiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. marşrutizaţiia)

1. a folosi metoda marşrutului.


Marşrutiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. marşrutizaţiia)

1. a folosi metoda marşrutului.