OK
X
martir, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr., lat., gr. martyr)
1.
mucenic
(al
bisericii).
2.
cel
care
îndură
chinuri
pentru
convingerile
sale.
martiraj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (martir + -aj)
1.
tortură
îndurată
de
cineva
pentru
convingerile
sale,
pentru
o
credință
sau
o
atitudine;
martiriu.
2.
(var.)
martiragiu.
martiriu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. martyrium, gr. martyrion)
1.
tortură
îndurată
de
cineva
pentru
convingerile
sale,
pentru
o
credință
sau
o
atitudine;
martiraj.
2.
(fig.)
suferință
morală;
calvar.
martiriza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. martyriser)
1.
a
supune
unui
martiriu;
(p.
etc.)
a
tortura,
a
chinui.
martirolog
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. martyrologiste)
1.
autor
al
unui
martirologiu.
martirologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. martyrologie)
1.
istoria
martirilor;
martirologiu.
martiraj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (martir + -aj)
1.
tortură
îndurată
de
cineva
pentru
convingerile
sale,
pentru
o
credință
sau
o
atitudine;
martiriu.
2.
(var.)
martiragiu.
martiriu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. martyrium, gr. martyrion)
1.
tortură
îndurată
de
cineva
pentru
convingerile
sale,
pentru
o
credință
sau
o
atitudine;
martiraj.
2.
(fig.)
suferință
morală;
calvar.
martiriza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. martyriser)
1.
a
supune
unui
martiriu;
(p.
etc.)
a
tortura,
a
chinui.
martirolog
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. martyrologiste)
1.
autor
al
unui
martirologiu.
martirologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. martyrologie)
1.
istoria
martirilor;
martirologiu.
martirologiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. martyrologium, fr. martyrologe)
1.
scriere
cuprinzând
lista
martirilor
bisericii
sau
a
acelora
care
au
suferit
pentru
o
idee
etc.;
martirologie.
2.
(fig.)
lungă
enumerație
de
suferințe
îndurate.