Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. audire)
1. a asculta pe inculpat, pe martor sau oricare altă parte într-un proces.
2. a asculta un curs, o conferinţă.
3. a asculta muzică (înregistrată).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confrontation, lat. confrontatio)
1. acțiunea de a confrunta, de a pune față în față, de a opune lucruri, fapte, idei etc. și rezultatul ei; confruntare.
2. conversație în timpul căreia interlocutorii se confruntă.
3. (drept penal) acțiunea de a confrunta un acuzat cu victima sau cu un martor.
4. (var.) (înv.) confruntațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornet)
1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.
2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică uşoară şi de jaz.
3. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.
4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déposant)
1. martor care depune mărturie în faţa judecătorului.
2. depunător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déposition, lat. depositio)
1. (jur.) declaraţie făcută în calitate de martor; mărturie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. duel, lat. duellum)
1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezenţa unor martori fixaţi dinainte, în vederea lămuririi unui diferend.
2. ~ de artilerie = acţiune în care artileriile părţilor beligerante trag simultan una asupra celeilalte.
3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicaţii.